O frumoasă poveste despre hanami sau cum comuniunea cu natura are prioritate chiar și în cele mai aglomerate orașe
„De-aș privi floarea asta ca pe oricare alta,
Inima nu mi s-ar mai înroura.”
(Citat din Murasaki Shikibu: Povestea lui Genji, cap. 8 traducerea din limba japoneză în limba română de Angela Hondru, Editura Polirom, 2017)
花見, hanami sau privitul florilor de cireș (sakura) este cu siguranță o tradiție pe care nu ai cum să nu o îndrăgești prin frumusețea ei plină de simplitate și care ne aduce cu blândețe aminte de efemeritatea clipelor.
Istoria hanami se întinde de-a lungul secolelor, ca multe dintre tradițiile japoneze care pulsează de viață și în zilele noastre. Se pare că acest obicei ar fi luat naștere în perioada Nara (710-794), când florile de ume, adică cele de prun, „furau lumina reflectoarelor”. Odată cu perioada Heian (794-1185), florile de sakura și-au revendicat titlul de regine absolute ale acestui spectacol plin de culoare. Dar și un loc în literatură, capitolul „Banchetul florilor de cireș” din „Povestea lui Genji” consemnând pentru eternitate o tradiție care urma să scrie istorie. Obiceiul „demn numai de regi” a coborât în rândurile oamenilor de rând odată cu perioada Edo (1600-1867), unde a rămas până în prezent.
Călătorim cu mașina timpului până în zilele noastre, închidem ochii și dăm o fugă cu imaginația până în Japonia, în paradisul florilor de sakura, unde sezonul începe să își facă simțită prezența anul acesta. Spectacolul naturii are de regulă loc între lunile martie și mai, în funcție de regiunea unde ne aflăm. Institutul Meteorologic Japonez este cel care anunță în fiecare an 桜前線sakurazensen, în traducere frontul sakura. Ce poate fi mai frumos decât să afli de la meteo că urmează să plouă cu flori?